Am regăsit poteca
Pierdută între frunze,
Ce-și povestesc tristețea
Într-un foșnet dulce.
Talpa nu se mai vede,
ÃŽn frunza cafenie,
Ce-n foșnete ascuțite
Își plâng durerea vie.
Picioarele se-afundă
În șoaptele de frunze,
Covoare mișcătoare
Ofrandă mi se lasă,
În cale cade o frunză
Și gândurile-mi taie,
Liniștea cuib își face
În suflet cu văpaie.