urai asta mereu
aveai părul prelins ca un covor
ce te lingea pe spate din două-n două zile
țineai mereu vâslele in mâini
și anunțai sfârșitul lumii.
calm din fotoliul meu
schimbam canalele și-mi mai vâram din când în când palemele în cenușă
și ne mai găseam încă o dată
în calendarul răstignit în parfum.