Sunt absent, dar în fundul acestei absențe
e o așteptare de mine însumi
și această așteptare e un alt mod de prezență:
așteptarea întoarcerii mele.
Eu sunt în alte lucruri,
eu călătoresc dând puțin câte puțin din viața mea
unor arbori și unor pietre
care m-au așteptat de multe veacuri.
Au obosit de așteptare și s-au culcat.
Eu nu sunt și sunt.
Sunt absent și sunt prezent în ipostaza de-așteptare.
Ei doreau limbajul meu pentru a se exprima
și eu doream limbajul pentru a-i exprima.
Aici e greșeala, greșeala cea cumplită:
Neliniștit și vrednic de plâns
pătrund tot mai deplin în aceste plante,
îmi dezbrac toate veșmintele,
îmi cad cu-ncetul cărnurile moi,
scheletul meu e năpădit de scoarță,
și mă prefac într-un copac. De-atâtea ori
m-am preschimbat în alte lucruri...

E dureros și plin de gingășie.
Aș putea scoate un strigăt dar s-ar speria transubstanțierea.

Trebuie să rămân tăcut. Trebuie s-aștept în tăcere.



Trad. Francisc Păcurariu, Profiluri hispano-americane contemporane, Ed.pentru Literatură Universală,București, 1968