citește-mi inelele,
și-ai să descoperi că în marea de canale
între un cel născut și-un cel ce moare
e loc destul pentru întreaga suferință
e seva care urcă dinspre neființă
c-o viață mi-am plătit dreptul venirii
sămânța ce-și arunca visul devenirii
în multe altele am dat și-am luat durere
e sacrificiul pe care viața ni-l cere
mă împlinesc rotund ca luna-n ceas de taină
de viață mă dezbrac și-mi caut altă haină
pe drum lăsat-am mult mai multe semne
e o prostie dar aducerea aminte-mi cere
să redescopăr că-n apusul ăsta m-am născut
să știu despre izvor din ce piatră-i născut
să mă întind tăcută rădăcină
să-mi caut locul ce mă-mpinge spre lumină
să uit ca marea locul de ohihnă
să-mi număr stelele privindu-mă-n oglindă
să strig ca muntele ce-și crapă steiu-n jar
să fiu întinsul stepei amețită de pojar
să-mi urle lupi-n lunga hăituire
sânge și carne să transfigureze-n dăruire
să am să dau cât EL și chiar mai mult
să fiu în lumea asta ultimul cuvânt