Regele Intruchipare
e pus de-a curmezisul,
intre uscat si mare.
Sta slab atarnat
intr-o oarecare transparenta,
destul de jilava
si cam alburie.
Se sprijina cu cotul
de ceea ce el numeste
valoare,
si care,coloana inalta ii pare,
sau dimpotriva,coaja a nimicului.
Cam pe la mijlocul zilei
care tocmai incepuse a se naste
exact pe locul si timpul
celor de dinaintea ei,
mi-aduc aminte ca am spus:
Eu nu stiu cum sa mai cred!