Drumul orbului spre libertate

“Libertatea are chipul lui Dumnezeu” Nicolae Dabija


Ce să facem, Doamne, cu credința noastră?
Nu dă brânză, lapte, carne, nu dă pâine,
Nu ține de foame, Doamne, până mâine,
Nu-i credință-aleasă, e credință proastă!

Să o facem steaguri, să o facem cântec?
S-o-ngropăm sub talpa caselor sfărmate?
Ca pe-un prunc de sânge, s-o purtam în pântec,
Sau să-i facem ziduri ‘nalte, de palate?

E deșartă, Doamne, ea, credința care
Ia pe casă, masă, naștere – chitanță,
Azi avem nevoie, pentru fiecare
De credința-n care crezi fără speranță

Vrei culcuș? Nu este. Vrei mâncare? Nu e,
Vrei unelte? Nu sunt. Vrei copii? Răbdare!,
Vrei o slujbă? Nu e. Vrei mormânt? Tămâie!
Crește-ne credința de a fi, sub soare,
Doar cu Tine, Doamne, în sălaș de paie!

Doar atunci, ce liberi, despuiați de toate,
Iți vom scrie-n gânduri, o cântare vie,
Pipăind pe marea plină de păcate,
A vieții noastre, singura solie

Către Tine, Doamne, către Libertate!

7 iunie 2006