se face că apăream pe micul ecran
la o emisiune de cultură probabil
ieșeam apoi pe străzi lumea
mă recunoștea metanoia
gîndeam metamorfoză strigau ei
din ochii și ar fi vrut să devin
o masă lichidă
să mă poată sorbi mai ușor
iar eu ezitam între visul de azi
și coșmarul în care acea persoană
pe care o admir
se răstește la mine vomitînd
minute anterioare trezirii.