Nici vară nu mai e cu-atâta ploaie
Din cerurile tot mai depărtate,
Ce apă să te spele de păcate
Când urșii se hrănesc de la gunoaie?

Ce sculptor ar putea să înțeleagă
Cum de s-a-nsângerat lucrarea lui,
Dacă se urinează pe statui
Mai poți ciopli o lacrimă întreagă?

Ne mai putem pricepe prin cuvinte,
Când dezgoliți cu totul la vedere?
Ne-ngăduim o ultimă plăcere:
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

Cine mai are chef de vreun exemplu
Când noi ne-mperechem și-n poezie?
Și pentru c-a uitat să dea chirie
L-am dat pe Dumnezeu afar' din templu.

Mai face valuri câte-un suferind
De urmele acestor locuri sfinte
Ar scrie dar îi bântuie-n cuvinte
Fantome de statui și urși cerșind.