Al vieții sursur de demult
cântat în prag de seară,
mi-i s-a prelins din lacrimă
în cânt și în visare.

... Cerul și-a revărsat harul binecuvântării,
a ceea ce ești tu...

Trimisă e din cer de sus...
lumina îngerului blând
să pună cântec și alin,
suspinul să-l alunge
și să sărute cel dintâi
și ultim strop de plângeri.
Durerea sufletului meu
să o arunce-n mare...
nu prin puterea propriei firi,
ci-a cerului'nzestrare.