Mi-am uitat penița pe foaia albă
Fără nici un semn.
Gândul mi-e departe...
Rătăcit într-un refren.
Privirea îmi aleargă
Pe rânduri virtuale,
Iar degetu-mi atinge
Imagini trecătoare.
Mi-am uitat pensonul
Pe pânza fără nici o umbră
Și mi-am construit în tihnă
Un chip ascuns de umbră.
Înec un vers în acuarelă
Când tușul încet de pe penson se scurge
Și penița nu mai scrie de mult
Cuvinte colorate.