Călătorie dimensională


Se amurgește vara,
ca un șuvoi de sânge se prelinge.
Frânge...
sub apăsare
mă simt ca o masă amorfă
de viață fără viață
aud cum stânca plânge.
Kali-fecioara neagră
a timpurilor noastre
te-nalți amețitoare
în azuriu de soare
pucioasa cântă...
patroană a timpului.
Un selenar pustiu al viitorului uitat
sub semn de sânge
pe stâncă se-nfiripă,
o scriere de taină,
un neam apus în umbră.
Krita scăldată-n mantie de aur.
Iubirea fără margini
așteaptă să răsară
din ape fără seamăn.
Veniți pucioasa fierbe
un creier de aur însetat.
Un fir de iarbă
firavă stea,
e tot ce am pentru a sta
la ceas de seară.