Un strigăt disperat spre cer se înalță,
Inima de durere frântă, strivește
Orice speranță...Privești lumea rece,dar
De suferința ta , lor nu le pasă.

Să mori prematur ești de tradiție sortită
De flăcări cuprinsă, de scrum amețită
Doar valurile mări , îți înțeleg suspinul
Furia ta , doar nori negri exprimă.

Mumia putredă de lângă tine,
Þărână acum, străină în viață,
Doar chin atunci, acum moartea ce vine,
Să împarți văzduhul cu cenușa de paiață...