Nu ştiam că Moartea
Are tocuri înalte
Se plimbă pe corpul ăsta
Abrutizat
Ca într-un sat fără câini

Oare de câte ori
Mi-a pătat faţa de masă
Cu vin roÅŸu

Noaptea-mi mănâncă zilele
Dragostea merge pe vârfuri
Prin vise
Ca nu cumva să-mi trezească
Musafirii

Acum ştiu de ce Viaţa
Se împiedică la fiece pas
De Umbră

Costumul de piele este prea strâmt
Nasturii de metal
Îmi intră în ochi

Pesemne Dumnezeu
Colecţionar de oase
Ia camătă pentru Suflete

În timp ce ionuţ
Fără să creadă şi fără să caute
Face chetă de Sentimente

Îmi vine să o iau la fugă
Dar cine naiba să mă dezlege
Mai nou
Nu port şireturi sau cravată
Doar cuie