Þi-am prețuit mirifica savoare,
Când spectrul setei îmi dormea pe buze
Prin anii fermentărilor difuze
În beciurile minții, cu răbdare

Și n-am vărsat pelinul de acuze
Sau drojdia de-ocară in licoare
Sleind de tot în clipele amare
Buchetul la bețiile confuze,

Iar astăzi, limpezit de așteptare –
Când sapiența-ncepe sa ridice
La suprafață bule în pahare,

Nu-ți sorb rubinul vesel făr’ a zice :
"Te-nchin acum și eu în sărbătoare :
Să nu te oțetești nicicând, amice !"