Se face zi,
Luminile de carnaval se sting pe rând,
Rămâne doar un ciot de sărindar.

Se face zi acasă, în cuvânt,
Se-ntorc strămoșii, celor ce mai sunt
Le crește-n trup lumina,
Ochii lor în zori
Ca jarul viu de neculese flori.

Și, de e zi, se coace pâinea-n țăst,
Firavă-n amintirea unui gest,
De ziua lor, în pulberea de schit,
Când cerurile-aproape se deschid.