Cine poate să iubească, fără legi, fără condiții,
Inima s-o dăruiască, iar în schimb nimic să vrea?
Numai tu, tătic iubit, ce m-ai părăsit
M-ai iubit cum nimeni altul, dar deodată ai obosit.
Ai plecat de lângă mine,singură m-ai lăsat
Ce să fac? Nu mai ești aici să-mi spui
Unde să-mi îndrept pașii,viața cum să o împart?
N-am crezut nicicând vreodată, că-ntr-o zi nu vei mai fi,
N-am crezut că-ntr-o secundă totul se va prabuși.
N-am putut să fiu cu tine când tu la spital erai,
Departe eram de țară, tu în suflet mă-nsoțeai
Tu mi-ai spus cândva că-ți sunt aer și lumină
Ai crezut cu-a mea plecare că viața s-a terminat,
De ce dragă scump părinte nu m-ai așteptat să vin
Să mă strângi la tine-n brațe, să mă cerți, să mă alinți.
Nu găsesc acum cuvinte să arate tot ce simt
O iubire trează, vie, ce nicicând nu va muri.
Dar sunt tristă, dragul meu tătic
Aș vrea să fii lângă mine să mă mângai doar un pic.
Acum îmi e dor de tine, iar lacrimile-mi curg
Știu că-n gând vei fi cu mine, dar nu îmi e de-ajuns
De am greșit vreodată, tătic iubit, tu să mă ierți
Și nu uita vreodată - când această lume o voi traversa,
Din nou voi fi cu tine,
Cu drag, fetița ta!