nu este încă nimic
verdele tandru într-o formă barocă
imperceptibile sunt căile domnului
când îmi spui povești din Basrah
ești cu un pas înaintea nopților mele
precursoare a expresionismului liric
îmi legeni altfel ocultările gândului
cu fantasme despre oameni și covoarele lor zburătoare

nu este încă pierdut totul
mai am timp să mă țin de o parte a lumii
să caut singur comoara ce duce spre uși interioare
și să trăiesc ca un exilat de lux
în ochiul tău în formă de frunză
tăiată la mijloc
întregită pe margini