scriu acum în liniști suprapuse,
în liniști dinspre stânga pieptului încovoiate
inegal
peste albul palmelor tale.
valurile gândului au încălțat
astăzi
poante acvatice,
le simt lipindu-se molcom
pe frunte,
acolo înăuntru,
pe zidul marilor mele procese de conștință,
le însoțesc în drumul lor
până în punctul zădărniciei,
după care,
rotindu-mi spre tine privirea
aștept aceleași întâmplări
în multe alte suprapuse liniști.