Caii aceștia nechează prea grav,
Copitele lor nu mai calcă pământul
Ochii le sunt precum 'ceia de sclav
Iar prin coamele lor nu mai șuieră vântul.

Sunt încă semeți în afară și... totuși
Botul lor umilit înspre bice se lasă
Când plumb ar cădea peste albul de lotuși
Și ierbi răzvrăti-s-ar spre fierul de coasă.

Măreți sunt și astfel, cu pintenu-n pântec
Imenșii lor ochi lăcrimează nespus
Când iepele spun acel tainic descântec
Ce-n pieptul de cal ÃŽl aduc pe Iisus.