leii sunt tăcuți pentru că eu îi iubesc
le țin inimile în palma mea stîngă
când trec printre ei
palisandrii se apleacă spre mare
coama lor se ondulează între degetele mele
leii nu mor niciodată
stau îmblânziți în somnul meu
așteptând

leii aceștia
tandri și blînzi
cu spinări aurind înserarea
fibulă tristeții

leii aceștia suavi
adormind la umbra gleznei mele
nemișcați privind spre bărbatul cel tînăr