ieșiți din umbra literelor lumii
pe foaia încă neatinsă
ne iată
la masa întinsă
cu scaune catifelate
ca într-un cinematograf
cărând
mușcătorilor masticatorilor rumegătorilor
creierul nostru preparat drept pilaf

gândesc că satan i-ar fi strigat lui ăl zeu
dintre flăcările incipiente
fragede
verzi:
se filmează
fă-te că lucrezi!

din gâtlejul raiului din belșug
aș mușca
să sângere sincer lumea cea rea
în care sfinții au diplomă de sfinți
iar părinții normă de părinți
și numai printre viermii de aur
printre paraziții cei noi
mi-aÈ™ ascunde goliciunea cu noroi

mă iată femeie
sunt amfora și golul ei –
fără să te pătrund
te mai atrag
mă mai vrei?
sau te-a ispitit de pătrunsul din neascunsul?

armata purtătorilor de scrot
doarme aliniată sub cort
la prima rafală
de mitralieră sau de ploaie
ne vom surprinde inamicul
prin cea mai modernă armă:
bâta cu coaie

la vedea
la bălăceanca
la brâncoveanu
vor face de gardă la drapel
gradații poeziei
cu generația sau cu anul

trăiască instituția libertății:
(pseudo)democrație
sănătoasă ca o râie
în care proștii conduc
seamănă cu tatăl și-s mulți
bucălați
și cu burți
cu ochii sticlind ca lumânarea-n dovleac

ah… gândire-simțire
boală fără leac