Priveam cerul... Priveam cerul și mă întrebam
De ce e plin de nori…
De nori negri…Care se adunau…

Parcă era o pânză de păianjen...
Oamenii erau grăbiți. Pesemne voiau toți să vadă ce se întâmplă.
Cred că doreau să stea sub cerul liber, martori la un miracol al naturii.
Probabil nu se înțelegeau. Poate din această cauză strigau nervoși.
Și intrau în casă să se certe.
Eu nu aveam timp de prostiile lor. Eu stăteam și priveam cerul..