Iubita mea, frumoasa mea, tu află
Că și de aș fi orb și nu te-aș mai zări
Carnea ta, pulpoasă de vocale
Aș transcrie-o-n Braille și-apoi te-aș pipăi,

Te-aș citi mănos, ca pe o carte
Și ți-aș plăti și timbru literar
Și umbra ta prin parcuri aș pune-o semn de carte
Când măduva mi-ai duce-o în lesă prin osuar.

Și de nu te-aș vedea, mai orb sunt ca fântâna,
Ai carnea-n relief ca scrisul pe mormânt
Și dimineața zarea mi-o bărbierești de păsări
Când moartea vine-n Braille, să știu că nu mai sunt.

Ca mușchii pe copaci în carne tu îmi crești,
Pe nopțile din două pâini mă răstignești.