ultima dâră de verde se stinge;
cu buze cărnoase toamna
îmbucă flămândă din zi
și-o face mai scurtă.

șiraguri de gânduri se scurg
prin șanțuri înfundate de ploaie,
sentimente orfane de tine
amorțesc sub a serii spinare.

ascunde-te-n mine
să-mpletim laolaltă
aroma de galben cu luna albastră,
să tăiem pe din două
șiragul de stele
ce noaptea-mi apasă.

mi-e foame de bezna
ce ochii îți scapă
și-mi bântuie somnul
când tu ești aproape.