lui Sergiu


eu nu sînt eu
ci un lung șir de vieți pierdute
- aud cum se destramă nimicul
undeva între vis și realitate
sînt un măr părăsit de vierme
ocolit de săgeată
totuși
așezat mereu pe capul
celui ce pierde

cine sînt?

timpul trece degeaba
ca o femeie cu care
nu ai copii

deodată vii tu
– se oprește pe muchie
zarul cîștigător -

te simt, Doamne,
parcă aș cînta
pe corzile unei viori
din cer

mă apropii de tine. Copil.
Mirat că lumea încape în cercul
pe care îl rostogolesc
fericit