din înălțime
când aripile-mi făceau să scrâșnească aerul
te apăram

lumină era umbra zborului
de acolo niciodată prada nu aș fi urmărit

dar setea m-a învins și foamea – altă sete
în loc de carne frumusețea cărnii

îmbătrânind în cer te-aș fi condus
pe calea regală

mireasma coapsei tale
m-a îmbătat
că nici în moarte
nu mă voi trezi