In rasarit de soare,
La palpait de pleoape,
Te regasesc aproape:
Esti fiara-ucigatoare!

Sumbra-ti, greaua-ti fiinta,
Pierduta in iubire,
E fir de nemurire.
Ma sfarm in umilinta.

Si lasa-ma sa fac,
Din straniu trupul tau,
Inaltul templu-al meu,
In flori sa il imbrac.

Cu nefirescul spasm
Al vechii indoieli
Te vad si azi, ca ieri,
Fiinta mea de basm!

Farama de iubire
Ce-ai aruncat-o-n zori
Se va schimba-n fiori,
In tainica unire.