ÃŽn era-n care totul pare haos
și oamenii devin marionete,
te plouă-n cap chiar stînd sub naos
prin crăpăturile umbrelei de versete.

Cînd Cel de Sus a cam uitat să ierte
în schimb a început să bată fără băț,
ne scufundăm în mlaștina acestei lumi inerte
schimbînd divinitatea pe dezmăț.

Veniți acum enoriași ai prefăcătoriei
într-un pelerinaj prin locurile sfinte
să întrebăm un sacerdot care-a golit cutia milei
De ce ? ... și-apoi să-l ascultăm cum minte.