un oarecare cotrobăind prin măruntaiele nopții complice

dar tu îmbrățișând fântâna somnambulă a gloriei
mai strigi

și astfel
de fiecare dată
în jurul tău
rămâne gol
și te numești
pe tine însuți
până când strigătul
pare că vine din altă parte

până când
- în sfârșit –
poate fi tunetul
din gura unui Dumnezeu

Absol –
punând gura pe gura trompetei heruvimice
de propriul cântec
fu absorbit

și dus a fost –
arareori
o lacrimă iluminând
cutremură matricea lumii reale