Atila
În fața Romei

Cu sabia sclipind în neagra noapte,
ÃŽn fruntea hoardei sale triumfale,
Spre Roma curge ca puhoiu-n vale,
Scriind din șea în hronici crunte fapte.

În fața porții se oprește-agale,
Semnalul de asalt îl da prin șoapte
Iar zidu-l sar iscoadele mai apte
Călărilor să le deschidă cale.

Înc-un moment și … ce fatalitate !
Stupid se dă alarma în cetate
În Capitoliu- țipete stridente !

Apar buimaci și-apostolii-ntr-o clipă,
Iar Petru către Pavel spune-n pripă:
“ Noroc cu-aceste gâște vigilente ! “