In versuri triste tin ascunsa
O tainica mandrie fada,
Ce sub licori nepotentate
Descopera un vis,abis,IUBIREA

Cuvantul cel de Sus imi pare
Utopic in cuvinte moarte
Si prin calde voci absurde
Eu ma derog:sa-l rationez!

Sa ma inclin cliseului
Ce vag imi imi suna-n ganduri
Sau viata larg s-o relevez
In zeci si sute de dovezi absurde?!

Vezi tu,copil am fost si-am sa raman,
Caci gandul imi e,iar,infantil
Dar tu iluzie nepretuita,
Spre orizonturi neatinse
Si sub cuvinte larg inchise
Nu vrei nelinistea,orgoliul
si suferinta sa-mi alini?

Dar lasa-ma pedeapsa ca sa-mi ispasesc
Eu penitent al vietii vreau sa fiu,
Iar cand durerea prefacuta-n vraja
Ce imi astampara pe veci orgoliu!
Te voi primi s-am sa cred ca te-am aflat eterna,
Din praful amintirilor,ce dor,IUBIRE!