Se adâncesc, Iolanda,spre părinți
Puternicele porți.
Și tot mai greu ne-om strecura, cuminți,
Cu fiece trezire mai spre morți.


Cum în uitate părăsite galerii
Minerii mai răzbat,
Insinuați prin furci de brad târzii
Pe care globul s-a culcat.


Suntem frumoși și tineri, ne iubim
Și încă vastul prag
Ne-ngăduie sărutul anonim
Rememorat în brad, în nuc, în fag.


Dar nu cunoști că m-am oprit din salt,
De ciclul meu supus,
Că nu mai cresc- și-atât voi fi de-nalt,
Oprit parcă de-un prag de sus.


De-ai ști ce tulbure-i când te-ai oprit:
De jos în sus, de sus în jos,
Ca un pilot rotit către zenit
Simți sângele în flux cețos.


E izbitura limitei sub stele,
Rămânerea în cruce.
Atletul răstignit între inele
ÃŽn punct de echilibru ne seduce.