În seara asta-ți voi vorbi de mine;
O să-mi deșir căderea-n ghem de ață,
Lichefiind tăcerile de gheață,
Pe tâmpla ta, în lacrimi alcaline.

Voi abera suvoaiele de viață,
Cu dragoste și drame citadine
Eliberat; ascultă-mă străine,
Din seara asta până dimineață!

Dar tu trădezi! Grăbit pe cai celeste,
Îți curge somnul leneș, fără pată,
Înghesuit sub pleoapa înstelată,

Căci veghea deșănțată-ți joacă feste.
ÃŽnchid cu fast prologul la poveste
Și nu-l voi mai deschide niciodată!