Pe drumuri lungi de țară
Printre arcade de verde și albastru,
Când pe o stâncă poposește,
Când rătăcind aiurea obosită,
Își împrăștie lumina
Solia ultimă a galbenului astru.
Și parcă două lumi
Există aievea -
Un joc de umbre și lumini
Pe care clipocitul apelor de munte
Îl cântă-n simfonie prin grădini.
Privesc pe drum...
Te văd venind, necunoscută...
Și gura ta șoptește,
Când curge înserarea
ÃŽn zgomot de cascade,
Sărutarea ne-ncepută
Iar luna scormonește taine
Cu-a sale luminoase spade.