Voiam să-ți dărui roze-n această dimineață,
dar am avut atâtea prinse-n cordon, în față,
că nodurile strânse n-au știut a le reține.


Se desfăcu cordonul. Și rozele zburară
în vânturi către mare, și-ncet se presărară
pe valuri de pe care nu este revenire.


Iar valul păru roșu ca flacăra curată...
În seara asta haina mi-e încă-nmiresmată.
Respiră-mi de pe mine parfumul de-amintire.