Visul își uită dorințele în osuare,
alergi spre ieșire, îți stau în drum
ca un tunel zidit prin care trebuie să treci.

Cu mâinile goale dai la o parte
umbra surpată peste cuvinte.

Moartea e un fulg de zăpadă
stins între buze și pleoape, când, fără adăpost,
ne ghemuim în palmele lui Dumnezeu.