nu-ți fie teamă,
îngerii au obosit,
deși-și mai poartă trupul peste ape,
sufletul meu peticit
e din ce în ce mai aproape

se pierde năuc în arcade,
atins de-amintire și-alean,
răpus de amurgul ce cade
în albul oraș transilvan

preludiu-al neliniștii este
conturul lui ferm și ursuz,
menestreli răvășiți de poveste
se scaldă-n penumbra-mi de muz