știe
câinele ăsta
are instinct
țopăie în prea
mult miros prea mult

îmi spui să nu mișc
nu spun nimic
câinele adulmecă aleargă în cercuri
tot mai deslușit tot mai aproape

frica se trage pe nări
ca și cum ai sta într-o odaie
numai pereți albi numai podele albe lumina albă oglinzi mătuite
țipete
încolțite de zăvoare

cizmele tale năclăiesc în sânge
gros
ura
strălucește
dinaintea paradei
tremurând
obrajii netezi se ascund în
corzi ciupite strident
pielea de lux
moale
așteaptă
pânzele

tu ești cavalerul cel nebun
tu ai omorât balaurul cu 7 capete
te-ai întors
apoi
ți-ai omorât prințesa cea frumoasă

la urmă
te-ai omorât pe tine