Actul IV
Scena 1

Cleante. Marianne, Elise, Frosine.

Cleante: Hai să facem cîțiva pași împreună. În grădină sîntem mai în siguranță, nu ne deranjează nimeni aici. Putem vorbi nestingheriți.

Elise: Da, domnișoară, acum știu și eu secretul fratelui meu, știu că este îndrăgostit de dumneavoastră. Știu ce înseamnă să ți se năruiască toate speranțele pentru că și eu sînt lovită de soartă ca și dumneavoastră.

Marianne: E o împăcare cu cerul draga mea. Cuvintele dumneavoastră mă alină. Vă rog să-mi țineți tovărășie, să ne putem confensa una alteia. Aș vrea să am o prietenă de suflet ca dumneavoastră.

Frosine: Nefericiților, de ce nu v-ați sfătuit voi de la început cu mine? Dacă aș fi știut despre ce este vorba cu adevărat că n-aș fi lăsat eu să meargă treburile atît de departe.

Clenate: Acum este prea tîrziu. Nenorocul a făcut să nu-i fim favorizați. De ce vă închideți în voi, prea frumoasă Marianne?

Marianne: Acum nu mai este nimic de spus nu mai este nimic de făcut. Nu pot decît să mă resemnez și să mă inchid în mine. Sînt sortită unui om bătrîn, tatăl dumneavoastrp și prin urmare inima mea nu mai este liberă. Ce doriți să vă mai spun?

Cleante: Nu mai aveți nici măcar un pic de compasiune pentru mine?
Nu mă puteți măcar ierta?

MariNNE: Ce-ar mai fi de spus? Dumneavoastră nu puteți să simțiți ca mine. Faceți o ordine a întîmplărilor din ultima vreme și judecați singur cine a greșit, unde a greșit, pentru că eu nu pot să hotărăsc nimic în situația în care mă aflu.

Cleante: Oh. Vorbiți depre mîndrie, despre prejudecată și despre onoare. Am voie să vă întreb de ce căutați neapărat un rang înalt în societate și acceptați orice condiții pentru asta? De dragul de a fi bogată?

Marianne: Credeți că eu pot decide singură? Mă gîndesc la obligațiile familiare pe care le am, la cele de societate și de ce nu, la boala mamei mele. Am fost crescută în sărăcie și cu mult greu de o mamă care s-a jertfit pentr mine și pe care trebuie să o ascult. Judecați singur și încercați să o convingeți dumneavoastră pe mama mea că nu domnul Harpagon, tatăl dumneavoastră trebuie să-mi fie mire. Vă dau cuvîntul meu, puteți să-i spuneți ce doriți, pentru că vă iubesc și aș face totul pentru dumneavoastră. Dar nu vreau să-mi necăjesc mama săracă și bolnavă.

Cleonte: Ah, Frosine, dragă Frosine, nu ne poate ajuta inteligența ta la nimic?

Frosine: Credeți că mai era nevoie să mai întrebați asta? Aș vrea să vă ajut din tot sufletul domnule Cleante. Nu am o inimă din fier, întotdeauna am ajutat îndrăgostiți disperați și oameni prigoniți de soartă. Să vedem însă ce-am putea face.

Cleante: Te rugăm: găsește tu o soluție rapidă.

Marianne: Fă ceva pentru noi, dacă poți.

Elise: Scornește tu ceva, ca să rupem legăturile acestor căsătorii forțate.

Frosine: Nu-i deloc o bagatelă ceea ce-mi cereți. (către Marianne) Poate o convingem pe mama dumneavoastră întîi ca să dea consimțămîntul căsătoriei pentur fiu, nu pentru tatăl acestuia. (către Cleante) Dar cea mai mare greutate este că tastăl dumneavoastră este tatăl dumneavoastră și știți bine ce tată este.

Cleante: Și asta-i foarte clar.

Frosine: Cred că niciodată nu v-ar ierta că i-ați întins o cursă ca să vă bateți joc de el și să vă căsătoriți cu femeia pe care a pus și el ochii. Trebuie să-l facem să renunțe singur la această idee, să-l facem să renunțe singur la această însurătoare.

Cleante: Aveți dreptate, dar cum?

Frosine: Bineînțeles c am dreptate, și eu știu acest lucru chiar mai bine decît dumneavoastră. Dar la dracu, trebuie să găsim o soluție. Stați! Chiar asta cred că ar fi soluția! O să-i scriu unei cochete care mi-e prietenă o scrisoare și care să joace un rol în această căsătorie silită.
I-aș spune tatălui dumneavoastră că doamna în cauză-l iubește și că-i aduce nestingherită și nesilitț de nimeni 1000 de franci pentru care vrea să-i devină pe loc nevastă. Și încă ceva. O să-i spun că această doamnă vrea să-i lase lui toată averea. Cred că o asemenea poveste l-ar captiva pentru că știu că iubește mai mult banii decît orice pe lumea asta. Poate reușim să-l prindem în cursă.

Cleante: Da, asta ar fi o lucrare ca la carte.

Frosine: Lăsați-mă pe mine să lucrez pentru asta. M-am gîdit deja la o damă pe care o cunosc demult și care joacă admirabil astfel de roluri.

Cleante: Vă asigur Frosine că vă vom fi recunoscători pînă la moarte. Numai să vă reușească acest plan. Încercați tot dumneavoastră să o convingeți pe mama Mariannei, pentru că duneavoastră aveți o mare putere de influență asupra oamenilor. Vă rugăm să faceți tot posibilul ca să ne ajutați. Nu vă certați cu tatăl meu, ca să nu piedem bătălia.

Marianne. Voi încefca și eu să o conving pe mama.

Scena 2

Cleante. Marianne, Elise, Frosine, Harpagon.

Harpagon: văd că fiul meu sărută mama viitoarei mame vitrege. Oare ce-o fi cu el, o fi bolnav? Sau poate o fi pus iar ceva la cale fără să știu?

Elise: Tatăl noastru vine.

Harpagon: Hai că e gata caleașca. Și caii au fost potcoviți așa că puteți pleca dacă doriți.

Cleante: Aș vrea să merg și eu cu dumnealor să le însoțesc pînă acasă.

Harpagon: Ah, nu, nu. Tu rămîi aici fiule. Lasă că găsesc ele drumul și fără tine că n-au orbul găinilor. Gata, vreau să vorbesc cu tine între patru ochi.

Scena 3

Harpagon, Cleante .

Harpagon: Bine fiule, acum după ce ai văzut-o pe viitoarea ta mamă trebuie să te întreb ce părere ai despre ea: ce crezi tu ?

Cleante: păi ce părere să am?

Harpagon: Cum arată, dacă-i frumoasă, dacă-i educată...

Cleante: Așa și așa.

Harpagon: Cum adică ? Spune-mi sincer.

Cleante: Trebuie să-ți răspund sincer că nu corespunde așteptărilor mele. E o fată cochetă, rece, frumusețea ei este banală iar cît privește înțelepciunea să nu mai vorbim. Asta nu înseamnă că aș avea ceva împotriva ei. Dacă o să-mi fie mamă vitregă, să-mi fie, ce pot eu să-i fac?

Harpagon: Dar ce i-ai șoptit tu ei mai devreme acolo în grădină, în timp ce sorbeați cu atîta poftă din acel suc de portocale care parcă nu vă mai ajungea de-ați fi vrut să beți toată damigeana...

Cleante: Da, i-am făcut cîteva complimente în numele tău, firește.

Harpagon: Deci nu simți nimic pentru ea, cum ar simți un bărbat.

Cleante: Eu? Doamne ferește-

Harpagon: Ce rău mă mustră conștiința pentru că tocmai mi-am schimbat planurile. Am văzut că tu ca tînăr te-ai potrivi mult mai bine cu ea. De aceea vreau să-mi iau cuvîntul înapoi și să ți-o dau ție.

Cleante:Mie?

Harpagon: Da, ție.

Cleante: De nevastă?

Harpagon: Da, de nevastă.

Cleante: De fapt nu trebuie să vă sinchisiți de sentimentele mele. Însurați-mă cu ea cu de-a sila pentru că știți că nu vă ies din cuvînt. O iau și gata.

Harpagon: Cine? Eu să te forțez? Nu fiule. Nu vreau să te forțez. Sînt mult prea înțelept ți înțeleg ce înseamnă o căsătorie cu forța. Cum te-aș putea eu forța să iei de nevastă o femeie pentru care nu simți nimic?

Cleante: Te rog tată, pedepsește- mă cu această căsătorie pentru că sînt vinovat. Vreau să fiu chinuit.

Harpagon: Nu, o căsătorie nu poate funcționa decît dacă există dragoste și simpatie de ambele părți. Dacă nu o iubești nu am nici un motiv să ți-o dau de nevastă.

Cleante: Poate o să-mi treacă și o să mă schimb. Chiar tu spuneai odată că o căsătorie este fructul iubirii iar eu nu cunosc încă acest fruct.

Harpagon: nu, nu-mi place ca fiul meu să se căsătorească din interes. Dacă ai fi iubit-o ți-aș fi dat-o imediat, dar cîtă vreme o urăști...
M-am răzgîndit așa că mă căsătoresc tot eu cu ea.
Cleante:

Cleante: Tată, dacă mă provoci, trebuie să-mi deschid inima. O iubesc cu adevărat, tată. Am iubit-o din prima clipă, de cînd am văzut-o. De aceea te rog să mi-o dai de soție. Nu ți-am mărturisit niciodată că o iubesc pentru că știam că nu o să fii de acord cu această iubire. Dar acum...

Harpagon: Ai văzut-o înainte deci...

Cleante: Da, stimate tată.

Harpagon: Des?

Cleante: Da, destul de des într-un timp atît de scurt.

Harpagon: Iar ea---te-a privit cu ochi buni?

Cleante: Da, nu știa că sînt fiul dumitale, de aceea a fost atît de surprinsă astăzi.

Harpagon: I-ai mărturisit sentimentele tale și i-ai spus că dorești să o ceri în căsătorie?

Cleante: Sigur că da- Chiar și mama ei a văzut asta.

Harpagon: Și era sigură că vrei să o pețești pe fiică-sa?

Cleante: Da, cre dcă da.

Harpagon: Dar ea, a consimțit sentimentelor tale?

Cleante: Oh, tată, dar ea mă iubește chiar!

Harpagon: (încet) Bine. Asta voiam să aflu de la tine. Acest fiu fățarnic a complotat tot timpul împotriva mea. (tare) Ascultă fiulețule, acum că mi-ai povestit totul poți liniștit să tragi linie peste toate planurile tale și să nu te mai gîndești la fata care de fapt mă vrea pe mine. Mi bine gîndeștete la viitoarea ta soție, la văduva onorabilă cu care vreau să te căsătoresc creștinește, care să te țină din scurt, ca să intri și tu în rîndul lumii.

Cleante: Mă trageți de limbă, vă jucați cu viața și cu viitorul meu? Nu voi renunța niciodată la iubirea mea pentru Marianne, chiar împotriva voinței dumneavoastră sau a mamei ei. Dacă va fi nevoie, vo găsi destule mijloce împotriva dumneavoastră.

Harpagon: Hei derbedeule, vrei să mi te pui de-a curmezișul?

Cleante: Da pentru că am drepturi mai vechi. Eu am cunoscut-o întîi.

Harpagon: Sînt tatăl tău și-mi datorezi respect.

Cleante: în astfel de lucruri copiii nu sînt obligați să-și mai asculte părinții, mai ales cînd aceștia le fură viitorul.

Harpagon: O să te snopesc în bătaie cu bîta asta. Acum o să te învăț ce-i respectul față de un părinte.

Cleante: Nu mi-e teamă de amenințările dumitale.

Harpagon: O să renunți la Marianne.

Cleante: Niciodată.

Harpagon: Dă-mi bastonul înapoi, mîrșavule! Lasă că-ți arăt eu cine este stăpînul acestei case.

Scena 4

Jupînul Jacques, Harpagon, Cleante.


Jacques: Hei, hei, hei domnilor, ce înseamnă toate astea?

Cleante: Sînteți de rîsul lumii.

Jacques: (către Cleantes) Potoliți-vă pentru numele lui Dumnezeu.

Harpagon: Nu ridica tonul la mine, nerușinatule!

Jacques: Scuzați-mă.

Cleante: Lasă că nu o să vă bat, mă joc numai cu bîta asta în jurul dumneavoastră.

Jacques: (către Cleante) Vreți să vă loviți tatăl?

Harpagon: Pun eu mîna pe tine, mișelule.

Jacques: ( către Haropagon) Vreți să vă păruiți fiul? Mai bine răzbunați-vă pe mine decît să ridicați toată casa-n picioare.

Harpagon: Trebuie să judeci acest caz între mine și fiul meu, să ne spui care dintre noi are dreptate.

Jacques: Dacă doriți, o fac și pe asta. (către Cleante) Dați-vă puțin la o parte.

Harpagon: Iubesc o fată și vreau să mă căsătoresc cu ea iar acest fiu blestemat are obrăznicia să se îndrăgostească și el de ea chiar dacă i-am poruncit să nu o facă.

Jacques: Este nedrept. Aveți dreptate.

Harpagon: Nu este nedrept ca un fiu să primească din partea tatălui lui concurență și să se ia la harță? Fiul ar trebui în acest caz să fie bucuros că tatăl lui vrea să se-nsoare. Fiul meu trebuie să înțeleagă că nu există decăt o femeie și aceast femeie nu poate fi tăiată-n două, de aceea mi se cuvine mie pentru că sînt cel mai in virstă și cu drepturi ca tată.

Jacques: Așa este. Lăsați-mă să virbesc cu el. (merge în cealaltă parte a scenei ca să vorbească cu Cleante)

Cleante: Dacă el se bazează pe judecata ta, poftim: o să-ți povestesc de ce ne-am certat.

Jacques: E o mare onoare pentru mine să aflu, domnule Cleante.

Cleante: M-am îndrăgostit de o tînără apropiată de vîrsta mea și tocmai voiam să ne căsătorim. Și ea este îndrăgostită de mine, dar nenorocul face ca să fi văzut-o bătrînul, taică-meu și să se îndrăgostească și el de ea și să o ceară în căsătorie dar nu pentur mine ci pentru el. Tata ne distruge dragostea și vrea să se căsătorească el cu o fată mai tînără chiar decăt mine.

Jacques: Aveți dreptate, cu siguranță.

Cleante: Nu i-ar fi rușine să se mai gîndească la căsătorie la vîrsta asta și pe de-asupra cu logodnica fiului său? Un bătrîn vrea să iubească o copilî nevinovată și fără apărare?

Jacques: Aveși dreptate, se face iar de rîsul lumii ca pînă acuma. Lăsați-mă să-i vorbesc vă rog. (se îndreaptă către Harpagon): Fiul dumneavoastră și-a venit în fire. Dar vrea să se însoare cu fata cu care s-a logodit si care zice că-i de vîrsta lui.

Harpagon: Jupîne Jacques vreau fata pentur mine, nu pentru el.

Jacques: Atunci trebuie să mai vorbesc încă odată cu el (merge spre Cleante) Tatăl dumneavoastră a spus că s-a supărat pe dumneavoastră numai pentru că nu ați fost politicos cu el, nu din alte motive.

Cleante: Spune-i că numai eu voi merge cu Marianne în fața altarului și numeni altcineva. Voi lupta dacă va fi nevoie cu toată lumea pentru asta, nu numai cu el dacă va fi nevoie.

Jacques: (către Harpagon) Bine. Fiul dumneavoastră a renunțat la pretențiile sale și vrea să uite povestea, numai să nu-i mai purtați ranchiună.

Harpagon: Bravo, acum merge totul ca pe roate.

Jacques: Am terminat judecata domnule Cleante, trebuie să vă declarați mulțumiți cu judecata mea.

Cleante: Slavă domnului!

Jacques: Domnilor am încheiat audiența.

Cleante: O să-ți fiu recunoscător, maitre Jacques.

Jacques: Ah, n-a fost nici o osteneală.

Harpagon: Mi-ai făcut un mare hatîr Jacques, de aceea meriți cu prisosință un bacșiș. ( se caută prin buzunare și scoate o batistă in care-și suflă cu zgomot, nasul). Acum du-te! O să te răsplătesc într-o zi pentru acest serviciu.

Scena 5

Cleante, Harpagon

Cleante: Vă răg să mă iertați prea cinstitule tată pentru afrontul adus.

Harpagon: Nu face nimic.

Cleante: Regret nespus că voiam să vă lovesc cu bîta. De fapt, voiam doar să vă sperii.

Harpagon: Mă bucur că ți-a venit mintea la cap.

Cleante: Sînteți atît de bun ca să mă iertați?

Harpagon: Toți tații greșesc cîteodată și uită repede greșelile copiilor lor.

Cleante: chiar doriți să uitați totul?

Harpagon: Numai faptul că ai devenit din nou respectos și bun mă fac din nou bucuros.

Cleante: Tată drag, nu-ți voi mai ieși din cuvînt. Nu voi mai pretinde niciodată ceva de la tine. Singurul lucru este această iubire nețărmurită și-ți mulțumesc că mi-o dai pe Marianne de nevastă.

Harpagon: Cum?

Cleante: Spuneam că sînt foarte fericit pentru Marianne.

Harpagon: cine ți-a spus ție că ți-aș da-o ție?

Cleante: Dumneata, tată.

Harpagon: Eu? Care eu?

Cleante: Dumneavoastră în persoană.

Harpagon: Păi n-ai renunțat tu chiar acum la ea și mi-ai trimis vorbă prin jupînul Jacques?

Cleante: Cum aș putea renunța vreodată la ea?

Harpagon: Pentru că trebuie și pentru că așa ai zis.

Cleante: Nici nu vreau să aud.

Harpagon: N-ai zis tu că o să fii un fiu ascultător?

Cleante: Nu cu un tată care promite ceva și nu-și respectă cuvîntul de onoare.

Harpagon: Deci așa măscăriciule, mă provoci din nou?

Cleante: Nu renunț la ea nici în ruptul capului. Uite-așa!

Harpagon: Așteaptă numai, banditule.

Cleante: Faceți ce vreți, eu plec.

Harpagon: Nu mai vreau să te întîlnești cu ea.

Cleante: Mă rog, asta să o crezi dumneata.

Harpagon: O să te dezmoștenesc.

Cleante: Ei, și?

Harpagon: Din această clipă nu mai ești fiul meu.

Cleante: Mă rog.

Harpagon: nu te mai recunosc nici ca rudă de gradul doi.

Cleante: Chiar vă rog să faceți ceea ce vă place.

Harpagon: O să te blestem.

Cleante: Fie. N-am nevoie de ele și nici nu-mi este frică de ele.

Scena 6

La Fleche, Cleante

La Fleche: ( vine din grădină cu o lădiță în brațe) Domnule, bine că vă întîlnesc la timp.
Cleante: Ce este?

La Fleche: Veniți repede aici pînă nu ne vede cineva.

Cleante: De ce?

La Fleche: Pentru că am aici exaxt ceea ce vă trebuie.

Cleante: Cu anume, spune odată.

La Fleche: Am scîrmat toată dimineața ca să dau de caseta asta. Ce Dumnezeu, nu vedeți?

Cleante: Aha, asta era.

La Fleche: Am găsit comoara tatălui, dumneacoastră, bucurați-vă!

Cleante: cum naiba ai făcut? Unde-ai găsit-o?

La Fleche: O să aflați la timp. Dar acum trebuie să fugim cît ne țin picioarele. Parcă-l aud cum strigă prin grădină.


Scena 7

Haropagon.

Haroagon, singur, răcnește prin grădină cu mîinile ridicate și aleargă de colo colo cu pălăria-n mînă.

Hoții! Hoții! Criminalilor! Bandiților! Doamne, pedepsește-i! Cer dreptate! Sînt pierdut. M-au ucis. Mi-au răsucit gîtul la spate. Mi-au furat banii. Cine- ar fi putut să-i fure? Unde ești hoțule? Unde-i el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul și criminalul? Cum aș putea să dau de el? Unde să-l dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici? Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur de mînă și se trage de degete) Dă-mi banii înapoi, banditule! Ah, eu sînt. Mi se întunecă vederea. Simt că- nebunesc. Nu știu cine sînt. Cine sînt eu și cine eram? Ah, bănișori iubiți...prieteni dragi, prieteni de-o viață, neprețuiți și sinceri, concubini minunați...Nu mai știu ce fac. Ah, bănișori ai iubirii, tovarăși de nădejde. De cînd mi-ați fost furați nu mai pot să trăiesc, mă simt singur și părăsit. Sînt pierdut. Ajutorul meu, speranța mea, prieteni de-o viață! Sînt pierdut! S-a terminat cu mine. Nu mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi niic măcar un minuțel fără voi. Gata, mă duc, mă prăpădesc, nu mai sînt, mor am murit, sînt deja mort, am murit și m-au îngropat. N-ar vrea poate un om drăguț să mă dezgroape, să mă învie și să- mi dea banii înapoi, sau măcar să-mi spună cine-i hoțul? Ce? Ce spuneți voi acolo? A, e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiților! Care-i banda care a comis furtișagul? Și toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu- meu. M-am certat cu el și n-am stat suficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunț toate tribunalele, să-mi pun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orășenii, la moarte cu toții infamilor! Cine sînt acești oameni care mă privesc zîmbind zeflemitor? Nu cumva mi-ați furat tocmai voi bănișorii bandiților? Ia uite la ei. La moarte cu voi. Sînteți cu toții vinovați de la cel mai mic pînă la cel mai mare trebuie să-mi dați socoteală. Hei! Ce vorbiți voi acolo pe șoptite? Știți cumva ceva despre cel care m-a jefuit? Ce este atîta zgomot acolo? Te pomenești că mi-au prins hoțul. Hei, vreau să știu dacă ați pus mîna pe tîlhar! Trebuie să dați sfoară în țară, să mi-l aduceți legat și cu o piatră de gît. Te pomenești că toți sînt complicii hoțului. Vă uitați la mine și zîmbiți? Cred că și-au împărțit banii mei între ei. Repede comisari, repede judecători, veniți la mine cu toții oameni de ordine și de încredere, executori, avocați, notari, paznici, repede la mine voi călăi, inchizitori, să-l căutăm împreună pe hoț. Vreau să cercetați tot orașul, să căutați din casă în casă, să faceți percheziții, la spînzurătoare cu toți, mișeilor! Iar dacă nu găsiți pe nimeni spînzurați-vă și voi și apoi mă spînzur și eu de o cracă.