Să nu te sperie moartea mea, plînsul să-ți fie
adînc și liniștit ca apa fîntînilor,
ca o dimineață căreia i-ai băut roua
și te-ai trezit. Cine să mă înțeleagă?
Doamne, am obosit să îmi tot repet greșeala,
să îmi tot uit numele.
Vreau să fiu
în a treia aripă a păsării.
În ochiul din palmă.