tăcuta frunză nu știe de ură
și nu cultivă câinele minciuna
nu cere steaua pe un ban cununa
și-un ochi de șoim lumina nu o fură
nu dă izvorul pe-ndoieli arvuna
nu ispitește bradul o nervură
iar firul ierbii moale nu se-ndură
să cheme-n rosturi nebunești furtuna
doar pe sub fruntea mea se-ntinde hăul
atâtor vrajbe ce mi-au smuls din mers
sfiala vorbei izbucnind din tăul
orgoliului de-a-nsăila un vers
se luptă-n mine binele cu răul
deși e-atâta pace-n univers


21 februarie 2006