valuri circulare

Aseară prin beznă…
m-am împiedicat de o fantomă.
Era de fapt, doar aerul
de care aveam nevoie.

Uitase de mult să zică nu…
și învățase deja, să zică da…
Nu mai putea să zboare departe…
Era din cauza ușurinței sale,
ce o lăsă ca pe o pană
pe apele devotamentului meu limpede.
Sărmana,
sorbea din apele liniștite
fără să știe cât de nalte pot fi valurile
după o simplă privire
de pe un mal pe altul…

De fapt, de mult trecusem de ea,
dar valurile circulare
le simt și acum,
întrându-mi în picior…

10iulie,2002.En.