punctual a venit
anul nou pe care eu încercam să-l ascund sub sacii de rufe murdare,
crezînd ca o să-l sperii
fiind sigură că nu poate veni până nu am făcut curat și mi-am plătit datoriile
nu
a venit și
fără cadouri
fără bomboniere
sau parfumuri
a venit ca poștașii sau zugravii
fluierînd cu o țigară după ureche
fără instrumentele de lucru

doamnă, alea le aducem mâine
azi ne organizam
adică dvs ne faceți cafele
noi ne uităm ce-i de făcut și mai vedem mâine
că doar nu au intrat zilele în sac....

ei bine, ale mele au intrat
și nu într-unul ci în mulți mai mici mai mari și încolăciți mi-au lipit amintirea de șira spinării

după ce au încetat petardele primelor momente ale noului an
m-am așezat pe scaunul înnodat de tata din bradul pe care a trebuit să-l pună pe foc acum 25 de revelione
și cu palmele întinse pe genunchii cocoșați de hăurile timpului
m-am întrebat

cine este acest timp care îmi taie privirea pe verticală și usucă respirația și visele
să spăl întâi toate rufele
să închid lumina, gazele, să renunț la telefon
să vând cărțile, televizorul, bibeloruile

să arunc toate pozele și desenele mamei

cu o brățară de lemn
cu scaunul sub celălalt braț
m-am îndreptat spre marginea orașului, acolo unde pâinea prăfuită are gust și bâzâită de muște

și mă voi așeza lângă siluetele care stau de când lumea pe piatra de la nuc
și va fi mai bine
în orice caz
acolo
datorii nu mai am unde să fac

și poate nucul îmi dă umbra lui când mi-e frig