oricine ar putea jura că o vede în nopțile ploioase
plimbându-se de una singură
pe străzile orașelor

câteva secunde au oprit-o
casele
sau vitrinele
era frumoasă
a fost frumoasă păstrată în tăcere

câteodată mă întreb alice



ar trebui să privești ca să știi
sunt atâtea de spus
atâtea camere minunate atâtea îngrozite
atâtea lumini atâta întuneric
atâta frică pe cât de multă libertate
merita să le deschizi una câte una
pentru că nu poți fugi
într-o picătură de ploaie

nici o cameră nu știe s-o țină să nu crească
cu adevărat răsucindu-se
coatele
oasele
rochia
troznesc pârâie strigă
într-un plâns ca un colțișor
mic mic mic
alice se strânge

numai o ușiță știe




photo by kathryna
http://kathryna.deviantart.com/art/Rain-27262344