Þi-s nurii-nvoluptați de bijuterii savante
Ș-aromate uleiuri ce dau sălbatic de frumos
Sânilor forma unei mâini pregătind să se-ncleșteze
Zemoși de grei cu vârfuri ca fructul de mastic ce-a dat în pârg
Negru castan ți-e părul un freamăt violent ce te incită
Înăbușit să-i sorbi tămâia lavanda și moscul când se-ntrepătrund
Prin blănuri de samur răsfață-ți lenea alunecoasă de sultană
Și rafinata poftă ce inflorescențe toarnă-n fragezi răni
Atât de vie și tulburătoare e linia spatelui tău zvelt
Când asudată-n tremur pare Drumul Mătăsii străbătut de caravane