mi-a părut bine că
am ajuns atât
de departe
cu multe păreri
și fapte

am arătat
mult curaj,
în ochii tăi
prevedeam
înșiruiri
de fapte
monumete,
trupuri goale
și neapreciate

am arătat îngăduire
am lustruit stânca
până ce
a devenit copac

mi-am plâns
singură fericirea
și am decis
ce n-am
să fac

cu pasii goi
mi-am transpirat
uimirea
și am pictat-o
pe un zid
de poezie

în ochii tăi
îți văd părerile,
cu tine
învăț să respir

am căutat
să fiu
precum monumentul
umbrit
lângă copacul
tău preferat

nu am găsit
cum să te satur,
am încercat
să te împac
și am fugit
spre râul
umbrei calde de copac