Patul moale și cald,
pleoape închise, răsuflare adâncă,
liniște...

Clin, clin, clin! Sună clopoțelul!
E pauză!
Ana nu mai are mere să ne dea la toți.
Ana nu mai poate,
Ana vrea să renunțe.
Ana moare, noi vrem mere.
Noi, bolnavi de mere, noi, foarte bolnavi.
Liniște! Liniște! Liniște!
Vreau să dorm!

Am sărutat la Ane toată viața
și n-am primit nici un măr.
E pauză. Ea stă pe bancă
și eu o mint că are mere în păr,
e pauză în capul meu și mor.
Liniște! Vreau să dorm!

Clin, clin, clin! Clopoțelul sună gol
și copii strigă în cor:
n-am făcut tema, n-am făcut, nu!
N-avem mere, nimeni n-are mere!
Liniște!
N-am făcut tema, NU, NU!
Nu liniște, nu liniște!
Ana n-are mere! Și ce dacă?!
Să ne dea ANA TEMA!