Miracolele sunt doar ale Tale,
așa cum tainele doar ție îți aparțin
și nedezlegate se petrec printre noi,
așa cum tot ca o taină se petrec
anotimpurile, timpul în sine și viața.
Ce miracol mai mare să fie,
decât taina când din umbra
adâncă a nopții, înfloresc grădinile?
Nemăsurată erupție cosmică,
petrecută în tăcere și vrajă,
întocmai după voia Ta Magule!
Oare cum ascunzi tu durerile
facerii lor, pentru că ce altceva
ar fi momentul în care
mugurii crapă și se petrec în floare?
Moment, desigur scuturat de puterea
egală cu detunarea de la Hiroșima,
al cărui zgomot asurzitor,
Tu îl transformi într-un do, ori un la,
pe portativul inimii Tale,
nelăsând să se tulbure liniștea
și ordinea cosmosului în care Te ții.
Nelăsând ca noi, muritorii,
să fim și mai îndurerați.
Îți mulțumim și pentru asta!