Cearceaful, mușcat, sîngerează,
Colac pe covorul tocit
Și inima mea-i stă de pază
Cu-o rază-n andrele...tacit,

Veioza și cana, și cartea
Veghează ca-n seara de ieri...
Dar ieri când a fost? poate moartea
A nins vălul groasei tăceri.

Din ramă, cireșele coapte
Sticlesc, în lumină, gălbui,
Tu dormi între mere și-n noapte
Sunt tatăl ce-i mamă cu-n pui.