și mai apoi nu știu dacă lumina
mai are înțeles și mai există
vag fluturată-n slăvi de o batistă
între tăceri a devenit infima
întindere de rosturi de pe listă
și chiar mirarea se așează-n rima
fără de noimă ce coboară prima
spre căutarea ce-n nimic insistă
are în ea scheletul neființei
răsuflul gură-n gură ca de fum
plutirea în nimicul neputinței
nu mai există nici o urmă-n drum
nici un trecut asociat dorinței
nici chiar o moarte într-un vag acum


28 noiembrie 2006